https://stopviolenta.md

Majoritatea bărbaților violenți au un comportament specific. Este foarte important să puteți distinge caracteristicile acestuia.

Caracteristicile comportamentale ale potențialului abuzator:

• încearcă să te izoleze de întâlnirile cu prietenii sau rudele, încearcă să-ți controleze contactele, susținând că acestea sunt sursa problemelor din familie;
• manifestă o gelozie patologică, găsind în acesta o scuză pentru comportamentul său de control;
• îți cere în mod constant sau te obligă să faci ceea ce nu-ți place;
• transferă în mod regulat vina pentru acțiunile lui asupra celorlalți;
• manifestă argesiune față de copii sau animale;
• este agresiv și grosolan față de tine;
• deseori este supus unei schimbări accentuate a stării emoționale, însoțită de „izbucniri” de iritabilitate;
• amenință cu pedeapsa fizică;
• este nepoliticos în relațiile sexuale, indiferent de preferințele tale;
• amenință să-ți ia copiii, să te despartă de ei;
• recurge la amenințări de sinucidere dacă încercați să puneți capăt relației;
• a asistat la violență domestică în propria lui familie;
• are experiența unui agresor în raport cu un partener anterior.

Cum vă puteți proteja în cazul în care locuiți cu agresorul?

• Faceți o înțelegere prealabilă cu vecinii, ca aceștia să cheme poliția dacă aud zgomote și țipete din locuința dvs.
• Ascundeți cheile de rezervă ale casei (mașinii), astfel încât în caz de pericol să le puteți lua și ieși rapid din casă.
• Într-un loc sigur, dar accesibil pentru dvs., ascundeți suma necesară de bani, o carte cu numere de telefon, pașaport, certificat de căsătorie, documente pentru copii, alte acte importante, precum și câteva haine și medicamente necesare.
• Faceți o înțelegere în avans cu prietenii sau rudele cu privire la posibilitatea de a vă oferi adăpost temporar în caz de pericol.
• Faceți tot posibilul pentru a împiedica agresorul să vă găsească, ascundeți sau distrugeți toate înregistrările și adresele la care ar putea să vă găsească (caiete, plicuri cu adrese, istoricul corespondenței pe internet etc.).
• Decideți din timp ce obiecte valoroase (de exemplu, bijuterii) veți lua cu dvs. În caz de nevoie urgentă, acestea pot fi întotdeauna vândute sau gajate.
• Dacă situația este critică, părăsiți imediat casa, chiar dacă nu ați putut lua lucrurile necesare.

Cum procedați în cazul în care sunteți într-o locuință cu agresorul și nu puteți să o părăsiți?

• Dacă există o armă în casă, gândiți-vă cum ați putea scăpa de ea.
• Dacă există un telefon în casă, gândiți-vă la cine puteți apela în moment de pericol? Pe cine ați putea chema în ajutor?
• În situație critică, blocați-vă în baie cu telefonul și încercați să chemați poliția, astfel încât să vă poată proteja și să rețină abuzatorul.
• Dacă nu există telefon sau este imposibil să-l utilizați, puteți da vecinilor semnalele convenționale (lovește în țeavă, perete, tavan).
• Puteți deschide ferestrele și puteți încerca să atrageți atenția trecătorilor, să le cereți ajutor, să strigați tare „Foc”.
• Dacă totuși ați reușit să iețiți pe scară, atunci sunați la toate ușile, strigați, chemați după ajutor. Chiar dacă nu iese nimeni, cel puțin ar putea potoli abuzatorul și veți avea martori ai incidentului în cazul în care veți merge la poliție.

Cum procedați în cazul în care locuiți separat, dar agresorul continuă să vă amenințe?

• Creați-vă un sistem de securitate: înlocuiți încuietorile ușilor și ferestrelor, instalați bare dacă este posibil, iluminare bună.
• Rugați pe cineva să locuiască cu dvs., astfel încât să nu fiți singură.
• Explicați copiilor cum să cheme poliția, să apeleze membrii familiei, prietenii sau alte persoane care v-ar putea ajuta într-o situație de violență.
• Discutați despre pericol cu ​​personalul școlii și grădiniței și dați-le instrucțiuni clare cu privire la cine are dreptul să ia copiii și cine nu.
• Luați în considerare cât de sigură va fi călătoria dvs. la serviciu și călătoria copiilor dvs. la școală?
• Contactați un serviciu de asistență pentru supraviețuitorii violenței, de exemplu, un centru de ajutor pentru femei (centru de criză, adăpost etc.), unde specialiștii vă pot ajuta șă găsiți soluția potrivită pentru moment.

Violența domestică se dezvoltă întotdeauna ciclic și constă din trei etape.

1. Creșterea tensiunii.

• Această fază se caracterizează prin izbucniri ocazionale de insulte, care pot fi verbale sau emoționale.
• Aceste focare sunt diferite ca intensitate față de ceea ce se așteaptă de obicei de la un partener.
• Reacția femeii poate fi calmă sau protectoare.
• Ambii parteneri în acest moment pot încerca să justifice comportamentul agresorului, motivând manifestările violente prin stresul de la locul de muncă, problemele juridice sau financiare, sănătatea precară și alte situații din viață.
• Durata acestei faze pentru diferite relații poate varia de la câteva zile la câteva luni. Cu toate acestea, pe măsură ce cresc tensiunile, capacitatea femeii de a regla situația își pierde eficacitatea.

2. Violența propriu-zisă.

• Aceasta este faza violenței acute. Se caracterizează prin descărcare intensă, acțiuni distructive și izbucniri emoționale extreme în forma lor cea mai negativă.
• Crizele de furie sunt atât de puternice încât agresorul nu mai poate nega existența lor, iar femeia nu poate decât să recunoască faptul că au o influență puternică asupra ei.
• Într-o astfel de situație, femeia poate chiar să încerce să accelereze actul de violență pentru a ameliora această tensiune în continuă creștere, deoarece nu mai are puterea să o suporte. Dar mai des bărbatul însuși alege un mod violent de a clarifica lucrurile.
• Aceasta este cea mai scurtă fază și poate dura între 2 și 24 de ore. După aceea, există, de obicei, un fel de conștientizare din partea agresorului și negarea gravității a ceea ce sa întâmplat.

3. „Luna de miere”

• În această fază, un bărbat se poate transforma și deveni foarte iubitor, poate exprima remușcări pentru ceea ce a făcut. El poate deveni un tată și un soț minunat și poate promite că acest lucru nu se va mai întâmpla. Sau, dimpotrivă, să acuze femeia că ea a provocat violența, „l-a adus la acest gest”, dar de acum înainte se va controla.
• În această etapă, agresorul însuși poate crede că situația se va schimba, dar mecanismele violenței continuă să funcționeze. Bărbatul a câștigat o „victorie” asupra femeii, iar acum vrea să o mențină în continuare.
• În această perioadă, este foarte probabil ca un bărbat să continue să folosească alte tipuri de violență: controlul economic, abuzul emoțional. Femeia în această perioadă se convinge pe ea însăși că relația va rămâne pentru totdeauna în această fază.

Cel mai important este de conștientizat că odată ce are loc, violența va continua aproape întotdeauna. Tensiunea va crește din nou, iar izbucnirile de agresivitate mai frecvente vor indica apariția primei faze a violenței deja familiare. Totul se va întâmpla din nou.

• MIT: VIOLENȚA DOMESTICĂ ESTE O CHESTIUNE DE FAMILIE, NU UNA SOCIALĂ 

Realitate: Violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor omului și o infracţiune gravă, larg răspândită, indiferent dacă apare în familie sau în sfera publică. În temeiul convențiilor internaționale ale drepturilor omului, cum ar fi CEDAW sau Convenția de la Istanbul (CAHVIO), statele sunt nu doar încurajate să elimine toate formele de violență împotriva femeilor, ci obligate să o facă.

• MIT: FEMEILE SUNT CELE CE PROVOACĂ LA ACTE DE VIOLENȚĂ

Realitate: Într-o situație de violență domestică nimic nu depinde de comportamentul femeii. Majoritatea victimelor spun că soțul găsește adesea motive complet contradictorii pentru a le insulta sau bate. Se gândește cineva să acuze un trecător care a fost bătut sau jefuit de huligani? Nu. Pe când în cazurile de violență domestică începe să funcționeze o altă logică și nu apar întrebări legate de infracțiune (bătaie, viol), dar de comportamentul victimei.

• MIT: VIOLENȚA DOMESTICĂ APARE DOAR ÎN FAMILIILE SOCIAL-VULNERABILE

Realitate: Violența în familie, ca și epidemia, alege victimele din niciun grup social sau etnic specific; este prezentă în familii din diferite segmente ale societății. Agresorii pot fi reprezentanți ai diferitor profesii. Ei pot fi persoane cu sau fără studii superioare. Acest fapt este confirmat de vasta experiență a specialiștilor din multe țări ale lumii.

• MIT: RABD DE DRAGUL COPIILOR. EI AU NEVOIE DE TATĂ

Realitate: Copiii au nevoie atât de mamă, cât și de tată. Dar în același timp ei au nevoie și de dragostea, îngrijirea, sprijinul și înțelegerea lor. Atunci când copilul trăiește într-o situație de stres și tensiune, agresivitate și violență – toate acestea îi afectează sănătatea mintală. Un bărbat care este agresiv față de soția sa este agresiv și față de copii. Conform statisticilor, 90% dintre copiii străzii cu părinți își părăsesc familiile din cauza mediului insuportabil, inclusiv a violenței domestice.

• MIT: ÎN TOATE E VINOVAT ALCOOLUL

Realitate: Cu siguranță alcoolul reduce capacitatea de a răspunde în mod adecvat la diferite situații. Dar acesta este doar un motiv pentru o femeie de a explica comportamentul inadecvat al partenerului ei. Există mulți bărbați care duc un stil de viață sănătos în rândul agresorilor, iar cei care au au fost tratați de alcoolism au continuat să fie agresivi. Prin urmare, alcoolismul nu este o scuză pentru violență, ci doar o permisiune. 

• MIT: FEMEILE SUNT ÎN EGALĂ MĂSURĂ AGRESOARE ÎN RAPORT CU BĂRBAȚII

Realitate: Studiile efectuate în diferite țări ale lumii indică faptul că în 95% din cazurile de violență domestică, femeile sunt victimele agresiunii, ucise de soții lor. De obicei, femeile care au ajuns să comită o crimă au suportat de-a lungul anilor amenințări, bătăi și umilințe din partea soților lor.

• MIT: DACĂ FEMEILE AGRESATE NU PLEACĂ ÎNSEAMNĂ CĂ LE PLACE

Realitate: Desigur, nimeni nu vrea să suporte bătăile și jignirile. Cel mai adesea, victimele violenței domestice depind de agresori: copii comuni, imobil comun, dependența financiară nu le permit să lase tot și să plece.

Printre prieteni, colegi și rude, infractorul poate fi considerat o persoană respectată și un om bun de familie. De aceea, victimelor violenței în familie deseori nu li se acordă sprijin și credibilitate, spunându-le: „Este vina ta” sau „Trebuia să te gândești cu cine te căsătorești”.

Un alt motiv este natura ciclică a violenței. După violență, agresorii, de regulă, își cer scuze, le asigură că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Astfel este mereu dorința să crezi în lucruri bune.

În familiile cu copii, tiranii domestici pot amenința că îi vor lua. Sunt cazuri în care femeia nu vrea ca copiii să crească într-o familie completă și de dragul lor decidesă trăiască în continuare cu agresorul. Acest fapt însă are un impact foarte negativ asupra copilului. Medicii au dovedit că violența împotriva mamei afectează sănătatea mintală a copilului.

Din mulțimea de mituri ce există în societate se conturează următoarele: victimele violenței domestice au nevoie de protecție și asistență profesională: acces la asistență psihologică și juridică gratuită, centre de criză unde ar putea sta cu copiii lor o perioadă de timp, măsuri de protecție din partea statului  etc.